prof Ştefanca Toader
« Am decis să nu fiu o persoană obişnuită . Este dreptul meu să fiu , dacă pot , deosebit . Nu doresc să fiu un cetățean întreținut , umilit de faptul că “ Statul “ are grijă de mine . Vreau să-mi asum riscuri , vreau să visez, să construiesc , să gresesc , să o iau de la capăt şi să reuşesc . Aleg promovarea necunoscutului şi emoția realizării în locul unei existențe liniştite , garantate . Nu voi fi la mila nimănui, nu-mi voi da demnitatea pentru un chilipir . Nu voi ceda în fața nici unui stăpân . Vreau să stau mândru , drept şi neînfricat , să gândesc şi să acționez după capul meu , să mă bucur de ce realizez , să înfrunt lumea curajos şi să pot spune : “ Aceasta , cu ajutorul lui Dumnezeu , eu am făcut-o “ » .
( Crezul Asociației Americane a Ȋntreprinzătorilor )
Scenariul e mereu acelaşi : mai întâi există o dorință puternică de a-ți lua soarta în propriile mâini . Pe lângă dorința asta mai e , poate şi curiozitatea de a vedea care îți sunt limitele , mai e şi hotarârea de a-ți dovedi ţie însuți , în primul rând , că poți să-ți construiești singur viața pe care o vrei . După care începi să cauți oportunitatea de a face ceva nou , ceva infinit mai complex , mai spectaculos și mai plin de satisfacții decât ceea ce ai făcut până atunci : cauți o afacere . Și , odată ce ai identificat afacerea potrivită pentru tine , îți iei adio de la viața liniștită și monotonă . Te trezești că te prinde dimineața îngropat într-un vraf de ciorne , tot punând la punct diverse variante de a demara activitatea . . . Ȋți vinzi mașina și te împrumuți de la toate rudele și cunoscuții ca să faci rost de bani . . . Dai sute de telefoane pe la toți furnizorii posibili .
Te deplasezi în nu știu ce colțuri obscure de țară , să vezi dacă o anumită ofertă e ceea ce îți trebuie ție… Alergi în stânga și-n dreapta după avize și autorizații , ai de-a face cu tot felul de funcționari grețoși . . . Te cerți cu soția care te întreabă , zi de zi , dacă ai înnebunit . . . Apoi , în sfârșit , după luni de muncă și o gramadă de bani investiți , ieși cu produsul sau serviciul tău pe piață și simți cum te trec râuri de sudori reci la gândul că poate n-o să ai clienți . . .
Cam așa arată începutul unei afaceri și așa arată și continuarea ei . Totul e doar un stres continuu , dar care are marele merit că îți permite să descoperi niște lucruri fascinante : îți permite să descoperi ce înseamnă a raspunde unei provocări , ce înseamnă a-ți asuma un risc . Și de ce ar fi riscul “ fascinant “ ? Foarte simplu : pentru că el e singurul care îți poate oferi acel sentiment de satisfacție imensă , sentiment pe care nu-l pot înțelege decât cei care au reușit în afaceri riscând ceva foarte important pentru ei : casa , viitorul familiei lor , sănatatea sau – de ce nu ? – încrederea în forțele proprii .
Ceea ce ni s-ar putea reprosa noua , romanilor , este o oarecare lipsă de viziune , capacitate scăzută la risc și rezistența slabă la stres . Ȋn schimb suntem excelenți negociatori .
Considerăm , de asemenea , că banii din piața jocurilor de noroc și a păcănelelor ( a se citi “ a păcăli “ ) , o piața de peste 2 miliarde de euro anual , dacă ar intra în economie , în investiții , ar fi mult mai benefic pentru toată lumea , dar în primul rând pentru “investitorii“ din piața păcănelelor . Acesti “ investitori “ au mentalitatea cu care pierzi : își asumă riscuri mici în speranța că vor câștiga sume mari de bani .
